stringtranslate.com

Theodor Speranţia

Theodor Speranţia

Theodor Dimitrie Speranția ( rumano: [teˈodor speˈrant͡si.a] ; nacido Theodor Dimitrie Nădejde [teˈodor diˈmitri.e nəˈdeʒde] ; 4 de mayo de 1856 - 9 de marzo de 1929) fue un dramaturgo, humorista, folclorista y periodista rumano .

Nació en Deleni , en el condado de Iași , su padre era D. Nădejde, un diácono ortodoxo rumano ; su hijo fue el poeta Eugeniu Sperantia ; [1] y era primo de los hermanos políticos Ioan y Gheorghe Nădejde. [2] Asistió a la escuela primaria en Târgu Frumos , donde un maestro cambió Nădejde a Speranția (ambas palabras, la primera de origen eslavo y la segunda en origen latino, significan 'esperanza'). Luego ingresó en el seminario Veniamin Costachi en Iași , que abandonó bajo la influencia de las ideas socialistas. Posteriormente, ingresó en las facultades de ciencias y de literatura y filosofía de la Universidad de Iași . Junto con los hermanos Nădejde y Nicolae Russel , publicó el periódico socialista Besarabia . Entró en el círculo socialista de Iași en 1880 y fue uno de los fundadores de su revista Contemporanul , a la que colaboró ​​de 1881 a 1888. En ese momento, se trasladó a la Revista nouă de Bogdan Petriceicu Hasdeu . Junto con Zamfir Arbore y Ștefan Besarabeanu, publicó Amicul copiilor en 1891. Se matriculó en la Universidad de Lieja , donde se doctoró en literatura y filosofía en 1886. Mientras estuvo allí, se familiarizó con el resurgimiento del folclore europeo y se adentró en la literatura comparada. Posteriormente se trasladó a la capital rumana, Bucarest . En 1906, a título privado, impartió un curso sobre literatura popular doméstica en la Universidad de Bucarest . [1]

Speranția hizo su debut publicado con poemas en Perdaful en 1873. Las publicaciones para las que escribió incluyen Contemporanul , Adevărul , Convorbiri Literare , Dimineața , Drepturile omului , Familia , Graiul nostru , Literatura și arta română , Munca literară și științifică , Noua revistă român . ă , rampa , Revista nouă y Universul literar . Editó varias de sus propias revistas, entre ellas Caşcavalul , Tămâia y Revista copiilor . Publicó numerosos libros de relatos entretenidos ( Anecdote populare , 1889; Anecdote afumate , 1898; Anecdote botezate , 1903; Anecdote piperate , 1903; Anecdote nouă , 1909; Anecdote marinate , 1911; Anecdote cu minuni , 1918; Anecdote cu noroc , 8; Anecdote proaspete , 1926), obras de teatro ( Teatru , I, 1894; Mama soacra ... , 1894; De necaz , 1900; Ce face beția , 1900; Ce poate lenevia , 1908; Teatru de familie , 1912; Curcanii , 1922; Lângă pământ , 1922), novelas ( Feighéla , 1902; Fete de azi , I-II, 1908; Mă-nșală , 1921), cuentos infantiles ( Călătoriile lui Enache Cocoloş , 1903; Chițibuș cel drăguț , 1929) y estudios de folclore ( Introducere în literatura populară română , 1904; Miorița și călușarii , 1914). Fue elegido miembro correspondiente de la Academia Rumana en 1891. [1]

Notas

  1. ^ abc Aurel Sasu (ed.), Dicționarul biografic al literaturii române , vol. II, pág. 592. Pitești: Editura Paralela 45, 2004. ISBN  973-697-758-7
  2. ^ Stănuța Crețu, Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900 , p. 605. Bucarest: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1979.